Ce semnificație au ouăle roșii de Paște. De ce se ciocnesc

Ouăle roşii reprezintă simbolul Sfintelor Paşti, alături de pască şi de cozonaci. Se pregătesc de obicei în Joia Mare, pentru că, potrivit tradiției, ouăle înroşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului.

Acest obicei al înroşirii ouălor este explicat printr-o serie de legende creştine, care leagă simbolul lor de patimile lui Iisus. Una dintre ele aminteşte de faptul că Maica Domnului, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus un coş cu ouă pe care l-a aşezat sub cruce, iar acestea s-au înroşit cu sângele vărsat de Iisus pentru mântuirea lumii.

Cu multe secole înainte de Hristos exista obiceiul de a oferi în dar ouă colorate cu ocazia marilor sărbători, îndeosebi la cele de înnoire a timpului.

Citește și: Tradiția iepurașului de Paște. Cum a apărut și ce simbolizează

Ce reprezintă culoarea roșie. Ce semnificație au ouăle roșii de Paște

Oul este el însuşi generator de viaţă, un simbol al regenerării, al purificării, al veşniciei. La creştini, îl reprezintă pe Creator, Cel ce creează tot şi Cel ce conţine în sine totul. Totodată, oul înroşit este simbolul Mântuitorului, Cel ce părăseşte mormântul, pentru a se întoarce la viaţă, precum puiul de găină care iese din ou. Potrivit site-ului www.crestinortodox.ro, culoarea roşie reprezintă pe de o parte focul, cu puterea lui purificatoare, iar pe cealaltă parte sângele lui Iisus vărsat pentru mântuirea lumii, arată Agerpres. De asemenea, mai reprezintă și dragostea.

• Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Mare. Pregătirile pentru întâmpinarea Învierii Domnului

În ce alte culori se mai vopsesc ouăle de Paște și ce însemnătate au

De Paşte, ouăle se vopsesc și în alte culori, vestind bucuria primăverii. Se colorează chiar și în negru, simbolizând patimile lui Hristos pe cruce, dar și eternitatea și statornicia.

Galbenul reprezintă lumina, bogăţia recoltelor, tinereţea. Verdele simbolizează forţa naturii, rodnicia și speranţa, iar albastrul, sănătatea, seninul cerului.

În ceea ce privește ouăle decorative, pentru acestea se folosesc vopsele în relief, în Bucovina se aplică mărgele, în Neamţ se fac ouă decorative din lemn, iar în Harghita, se fac ouă din lut. De asemenea, pentru încondeierea lor, în unele părţi ale ţării se folosesc ouă fierte, iar în alte zone, ouă golite de conţinut.

În Bucovina, ouăle încondeiate se mai numesc şi "ouă muncite", dedicând astfel efortul depus pentru desăvârşirea lor patimilor îndurate de Iisus Hristos pentru mântuirea noastră.

Tradiţional în Ţinutul Buzăului, de exemplu, ouăle sunt vopsite în culoarea roşie, fiind alese motive zoomorfe precum coarnele berbecului, ariciul sau melcul, cosmomorfe de tipul soarelui şi stelelor, sketomorfe precum cârligul ciobanului sau furca şi fitomorfe reprezentate de floarea în ghiveci, trifoiul, florile de scai, spicul, Floarea Paştelui, laleaua ori ramura de stejar. Printre motivele specifice Buzăului se numără calea rătăcită, frâul calului, foaia căpşunii, pieptănul, coada rândunicii şi rădaşca.

"Modelele folosite pentru ouă sunt diverse, de regulă cele împrumutate din natură care, de obicei, reproduc plantele, animalele, semnele ancestrale, obiectele folosite de agricultori. Oul se încondeiază simplu, se începe trasând cadranele cu o linie verticală de jos către înainte care înseamnă linia vieţii, o linie orizontală care taie oul în patru, este linia morţii, o linie şerpuită reproduce apa şi este semn purificator. Mai avem şi două linii verticale care semnifică eternitatea, linii spiralate care înseamnă timpul pe care îl petrecem şi avem elemente zoomorfe, un desen specific zonei Buzăului fiind rădaşca. Este foarte vechi acest model. Mai sunt motive precum cetina de brad, colţul plugului, vârtejul, fierul plugului, colţii lupului, frunza de stejar, ghinda, o floare în opt colţuri denumită trandafir", a declarat meşterul popular din cadrul Asociaţiei Meşterilor Populari Buzău, Roxana Aprodu, potrivit Agerpres.

Cum pot fi vopsite ouăle în nuanţe combinate, obţinute pe cale naturală din plante

"Culorile curcubeului nu le putem acoperi în totalitate, dar putem folosi combinaţii din cele trei culori principale, galben, roşu, albastru. Oul va ieşi galben dacă îl vom vopsi cumva cu turmeric, nu este o plantă din zona noastră, dar o putem folosi ca o vopsea naturală, roşu va ieşi din coji de ceapă, un roşu cărămiziu, iar albastrul îl vom obţine folosind varza roşie. Apoi putem combina culorile, cu afine putem obţine mov, cu sfeclă roşie putem obţine diverse nuanţe de roz, verde combinând culorile complementare, am înţeles că se foloseşte spanacul, nu am folosit până acum, frunzele de nuc", a precizat Aprodu.

În zona Vrancei, sunt multe obiceiurile legate de oul de Paşte, fie că este vorba oul roşu monocrom, numit şi "merişor", sau de ouăle încondeiate, chicate sau muncite, iar vrâncenii, mai ales cei din zonele de munte, păstrează încă multe din aceste tradiţii şi încearcă să le transmită mai departe copiilor. Credinţele despre originea ouălor roşii sunt puse în legătură cu fiecare fază prin care a trecut viaţa lui Hristos.

Se spune că cine are un ou roşu în casă peste an, ou încondeiat în Joia Mare şi înroşit în aceeaşi zi, acea casă focul nu o va arde, apa nu o va inunda, hoţii nu o atacă, iar cei care o locuiesc sunt feriţi de orice boală.

Alte tradiții legate de ouăle vopsite de Paști. De ce se ciocnesc

În noaptea de Înviere, se duce la biserică un coş cu ouă roşii, pască şi cozonac, care urmează să fie sfinţite de preot. După slujbă şi în zilele care urmează, se obişnuieşte să se ciocnească ouăle, după un ritual anume.

Ca regulă generală, cel mai vârstnic bărbat de la masă este primul care ciocneşte oul de Paște împreună cu un comesean, rostind formula ''Hristos a Înviat!'', la care se răspunde cu: ''Adevărat a Înviat!''. Oul a cărui coajă a plesnit este oferit celui care l-a spart.

Ciocnitul ouălor simbolizează jertfa Domnului Iisus Hristos şi este permis numai după noaptea de Înviere şi până la Înălţare.

În Transilvania, la începutul mesei, capul familiei jertfeşte un ou slujit la slujba din noaptea Învierii, îl curăţă şi îl împarte tuturor membrilor familiei, spre a fi mâncat sacramental, conform celor consemnate de Ion Ghinoiu, în ''Obiceiuri populare de peste an'', mai arată Agerpres.