Prințul Frederik al Luxemburgului, fiul cel mic al prințului Robert și al prințesei Julie de Nassau, a murit la vârsta de 22 de ani, pe 1 martie, din cauza unei boli genetice rare, boala mitocondrială POLG.
Într-un mesaj emoționant postat pe site-ul Fundației POLG, o organizație înființată de Frederik pentru a sprijini cercetările și tratamentele pentru această afecțiune, tatăl său, prințul Robert, a anunțat cu durere vestea trecerii sale în neființă.
„Cu inima grea, eu și soția mea dorim să vă informăm despre moartea fiului nostru”, a început Robert, în vârstă de 56 de ani, declarația lungă și emoționantă.
Prințul a povestit cum Frederik „ne-a chemat în camera lui pentru a vorbi cu el pentru ultima dată”, în ziua de 28 februarie, care marca „Ziua Bolilor Rare”. A explicat că fiul său „a găsit puterea și curajul de a-și lua rămas bun de la fiecare dintre noi pe rând: fratele său, Alexander; sora sa, Charlotte; eu; cei trei veri ai săi, Charly, Louis și Donall; cumnatul său, Mansour; și, în final, mătușa și unchiul său, Charlotte și Mark”.
„El îi spusese deja tot ce avea în inimă mamei sale extraordinare, care nu l-a părăsit niciodată de 15 ani”, a continuat Robert, referindu-se la soția sa, Julie, în vârstă de 58 de ani.
Ultimele cuvinte ale prințului Frederik, mort la numai 22 de ani. Un rămas bun emoționant și o întrebare: "Papa, ești mândru de mine?"
Prințul Robert al Luxemburgului a povestit cu emoție ultimele momente petrecute alături de fiul său. Conform acestuia, tânărul prinț a lăsat un testament plin de cuvinte de rămas bun „unele blânde, altele înțelepte, altele instructive,” iar „în adevăratul stil Frederik, ne-a lăsat cu toții o glumă de familie care să dăinuie”.
„Chiar și în ultimele sale momente, umorul său și compasiunea nemăsurată l-au determinat să ne lase cu un ultim râs, pentru a ne înveseli pe toți”, a adăugat cu mândrie tatăl său, potrivit comunicatului citat de publicația People.
Prințul Robert a detaliat apoi un moment emoționant, în care fiul său i-a pus o întrebare crucială înainte de a rosti alte cuvinte: „Papa, ești mândru de mine?”.
„Abia mai putea vorbi de câteva zile. Claritatea acestor cuvinte a fost la fel de surprinzătoare precum greutatea momentului. Răspunsul a fost extrem de simplu, iar el îl auzise de atâtea ori, dar în acest moment avea nevoie de asigurarea că a contribuit cu tot ce a putut în scurta și frumoasa lui viață și că acum putea să meargă mai departe”, a spus prințul Robert.
Prințul Robert, despre fiul său: „Frederik este supereroul meu și al familiei noastre”
De asemenea, prințul Robert al Luxemburgului a subliniat calitățile fiului său, prințul Frederik, care l-au făcut un exemplu pentru toți cei care l-au cunoscut.
„Frederik știe că este supereroul meu, la fel cum este pentru întreaga noastră familie și pentru mulți dintre prietenii noștri buni. S-a născut cu o capacitate specială pentru pozitivitate, bucurie și determinare”, a mai transmis îndureratul tată.
„Când era mic, obișnuiam să spun că, dacă ar fi un singur copil al nostru despre care nu mi-aș face griji, acela ar fi el. Avea abilități sociale deosebite, un simț al umorului remarcabil, o inteligență emoțională și o compasiune care depășeau orice limită, un simț al justiției, echității și decenței care nu cunoșteau bariere. Era disciplinat și organizat într-un mod incredibil. Așa cum spun frații lui și aproape toți cei care l-au întâlnit: ‚Frederik este cea mai puternică persoană pe care o cunoaștem. A luptat cu boala sa cu un curaj remarcabil până la sfârșit. Dorința sa de a trăi l-a ajutat să depășească cele mai grele provocări fizice și mentale”, a continuat prințul Robert.
Prințul Frederik a luptat cu o boală genetică rară: „A purtat această povară cu grație și umor”
Prințul Frederik al Luxemburgului s-a născut cu o afecțiune genetică rară, boala mitocondrială POLG, un diagnostic pe care familia sa nu îl știa la momentul nașterii sale.
Frederik a fost diagnosticat la vârsta de 14 ani, atunci când simptomele bolii deveniseră mai evidente și progresia acesteia se agravase considerabil.
Potrivit Fundației POLG, „aceasta este o tulburare mitocondrială genetică care privează celulele corpului de energie, provocând disfuncții progresive ale mai multor organe (creier, nervi, ficat, intestine, mușchi, funcțiile de înghițire și oculare etc.) și, în cele din urmă, insuficiență”.
Deși prințul Robert a descris boala ca pe o „povară pe care fiul său a trebuit să o poarte întreaga viață”, el a subliniat că Frederik a făcut față acestei lupte „cu grație și cu umor” și că era extrem de mândru de activitatea pe care fiul său a desfășurat-o alături de Fundația POLG.
