Acum patru ani, ultima dată când a fost în vizită la familia sa din Afganistan, a încercat să îi explice mamei sale de ce a început să alerge. "De ce fugi?", tot continua ea să o întrebe. "A înțeles când mi-a ascultat tonul vocii".
Zahra Aarbzada, poreclită alergătoarea cu hijab, s-a născut într-o tabără de refugiați din Iran. Nu își cunoaște data exactă a nașterii fiindcă mama să nu știa să citească și să scrie, iar certificatul de naștere s-a pierdut.
"După ce am împlinit opt ani, familia mea s-a mutat din Iran în Kunfuz, una dintre cele mai conservatoare provincii din Afganistan. Fetele nu pot merge la școala publică. Când ieșim afară, trebuie să fim acoperite, fără să ne arătăm nicio bucată de piele. Oamenii te judecă dacă privirea ta nu este în pământ. Când eram adolescentă, nu vedeam nimic în afara pavajelor", povestește ea.
Zahra mărturisește că a ajuns să meargă la primul internat pentru femei din Afghanistan, în Kabul, din cauza firii sale războinice: "Dacă eram hărțuită de un bărbat, nu puteam să stau liniștită. Încercam să îl plesnesc".
Chiar dacă tatăl sau a încetat să mai meargă la școală la vârsta de 11 ani, iar mama sa nu a știut sa își scrie numele până la 47 de ani, ei au învățat-o să aprecieze educația. A studiat limba engleză și la 14 ani s-a mutat în SUA, după ce a obținut o bursă la școala cu internat din Rhode Island.
Schimbarea a șocat-o la început: "Oamenii vorbeau atât de repede. M-am îngrijorat că patul din dormitorul meu era lângă fereastră. Dacă ar fi fost un atac cu bombă? Timp de câteva săptămâni am dormit pe podea."
"Mersul pe jos noaptea, de asemenea, mă speria. Am asociat acea oră cu împușcăturile dintre soldații talibani și Guvern. A durat mult timp până am fost gata să mă bucur de plimbarea de la bibliotecă până în dormitorul meu".
Nu i-a plăcut nici când antrenorul de alergare a încurajat-o să se alăture echipei: "La început nu am vrut. Sunt Hijabi, adică aleg să îmi acopăr părul așa cum am crescut. Știam că arătam diferit. Antrenorul meu nu a privit asta că pe o scuză. Următorul lucru pe care îl știu este că am ales o pereche de pantofi de alergat și am început treaba".
Așa a descoperit că îi place să alerge. Acum are 21 de ani și a participat la numeroase maratoane. Fiecare cursă se simte ca o mică victorie și îi dă încredere pentru tot restul zilei. Totuși, când a început să alerge pentru prima dată purtând hijab-ul, oamenii au privit-o cu sprâncenele ridicate.
"De ce te torturezi, acoperindu-te pe caniculă? Acum ești în America. Ai libertate. De ce nu o folosești?" întrebau ei.
Nu a afectat-o curiozitatea lor. Ba din contră, a ambiționat-o să le încurajeze și pe alte femei musulmane să facă sport.
"Când am început sa alerg, am căutat online pentru a găsi alte fete musulmane care alergau în hijab. Nu am găsit prea mult, așa că am decis să îmi fac propriul blog: The Runner Hijabi. Sper că le ajută pe alte femei musulmane să aleagă un stil de viață activ, iar pe non-musulmani să își dea seama cât de greu este să fii musulman în Occident. Noi, femeile afgane, avem o cale lungă înainte, dar cred în puterea micilor schimbări", spune ea, conform Health.
Foto: Shutterstock
