Teodora Tompea, prezentatoarea jurnalelor de stiri Digi24 de la 16:00 la 18:00, spune ca mereu s-a intersectat cu jurnalismul, avand in familie exemple profesionale din acest domeniu.
Astfel, parcursul sau profesional a venit firesc, ca o traditie dusa mai departe. S-a pregatit intens in anii de facultate, a facut practica in diverse posturi de televiziune si a invatat sa se foloseasca de puterea imaginilor, nu doar de cea a cuvintelor. Astazi este convinsa ca „televiziunea are forta de a prezenta realitatea punctand ceea ce este relevant, fara sa influenteze publicul”.
Teodora a discutat cu redactorii digi24.ro despre meseria sa, iar raspunsurile le puteti afla in randurile urmatoare:
Ce nu stiu despre meseria ta cei care cred ca munca de prezentator se rezuma la citit stirile de pe prompter?
Ca si acele stiri de pe prompter inseamna documentare, uneori discutii cu producatorii, editorii sau reporterii. Pentru fiecare invitat trebuie sa cunosti subiectul dezbatut, astfel incat sa stii incotro sa duci discutia. Probabil nu stiu nici ca, la Digi24, a fi prezentator nu presupune doar citit de pe prompter. In multe situatii evenimentele in desfasurare sau informatiile de ultim moment sunt comentate chiar de noi, prezentatorii.
Daca n-ai fi ales televiziunea, ce ai fi ales?
Psihologia. De fapt, nu am incetat niciodata sa raman aproape de acest domeniu, fiind fascinata de mintea si comportamentul oamenilor.
Care e locul tau preferat din redactia Digi24? Dar momentul zilei?
Cred ca locul preferat sau in care ma regasesc din toata televiziunea este chiar redactia de stiri in ansamblul ei, asa cum o stim noi, colegii. Jurnalele mele, de la 16:00 la 18:15, sunt toate din
redactia de stiri, astfel ca sunt mereu conectata cu informatiile, colegii si evenimentele in desfasurare. Momentul preferat al zilei e atunci cand ajung la finalul jurnalelor si socializam destul de relaxat.
Ai tabieturi legate de munca ta?
Tabieturi nu prea am, sunt destul de adaptabila si incerc sa nu imi creez prea multe tipare, din care as risca sa ies foarte greu. Poate ca singurul lucru pe care il fac zi de zi este sa ma asigur ca pixul pe care il folosesc in jurnale este cel de la parintii mei, astfel ca simt ca imi poarta noroc.
Ai un „bucket list”? Ce ai bifat si ce ramane de facut?
Mereu ramane ceva de facut. Si e mai bine asa, astfel incat sa te autodepasesti. E imposibil sa atingi limita de sus. Cel putin asta e crezul meu in materie de job, dar si in viata personala.
