Suntem in 1997. In fata casei Teodorei Safta un caine e lovit de un automobil. Teodora, 8 ani, consemneaza faptele. Fara sentimentalisme, fara literatura. Doar fapte - la ce ora s-a petrecut accidentul, de unde a venit cainele, al cui era, cine conducea etc. Rechizitoriu demn de un viitor procuror, respectiv ce-o sa fie ea cand o sa se faca mare.
Scepticii ar intreba de unde stie o fetita sa scrie dari de seama. Din presa? Nu rateaza niciunul din ziarele citite de tatal ei. Cativa ani mai tarziu, Raymond Chandler si romanele sale politiste devin principala sursa de informare pentru “dosarele” Teodorei, care nu iarta nici un eveniment casnic sau cosmic. Sora ei se face ca nu intelege cine-i subtilizeaza caietele studentesti din birou.
La liceu, Teodora alege bio-chimia. Pare o “greseala”, pentru ca scrisul continua sa fie numarul unu pe lista pasiunilor ei. Genul scriiturii e insa altul azi, cand Teo scrie pentru revista liceului poezii si nuvele scurte. Nu trece mult timp si e chemata sa lucreze la un radio local. “Termina-ti scoala si mai vedem.” Suna familiar?
De dragul “experientei” acumulate in copilarie, Teodora ar vrea totusi sa dea la Drept. Examenul la istorie o descurajeaza si renunta la procuratura pentru presa. Fostul viitor procuror preda caietele nefolosite viitorului jurnalist. Ziarul Bursa, revista VIP si, mai tarziu, Utv sunt primele redactii in care Teodora invata deosebirile dintre un proces-verbal si o stire. Imediat dupa lansarea postului de televiziune, Teo intra in echipa de stiri Digi24 si pune serios scrisul la treaba.
Dupa patru ani petrecuti la stiri, afla ca bio-chimia n-a fost o alegere chiar intamplatoare. Curiozitatea si dorinta de a afla cele mai mici detalii despre ce genereaza evenimentele din jurul nostru (si din noi) se transforma in “Cunoasterea in doze precise”, sloganul emisiunii al carui producator devine in 2017.
“Jurnalul de Stiinte” este singura emisiune din audio-vizualul romanesc despre cele mai noi descoperiri stiintifice. Teodora Safta si jurnalul despre roboti inteligenti, taxi-uri zburatoare si tratamente revolutionare formeaza si astazi o combinatie moleculara fericita. Simultan, Teo i s-a alaturat si jurnalistului Alexandru Mironov, pentru productia celei de-a doua emisiuni Digi World. Dumitru Prunariu, singurul cosmonaut roman, fizicianul Cristian Presura si Nicolae Zamfir, directorul Laserului de la Magurele, sunt doar cativa dintre invitatii care dezvaluie telespectatorilor “Digipedia Stiinta” cum se face viitorul.
Teodora Safta ar vrea sa faca ocolul Pamantului
Ziua de munca a lui Teo incepe la ora 8 sau chiar mai devreme - ii place linistea din lume si din redactie la primele ore ale diminetii. Citeste noutatile de la NASA, MIT, Caltech, apoi stabileste temele si invitatii pentru emisiuni. Cauta subiecte noi din tehnologie si medicina si ia legatura cu institutiile care pot valida si completa informatiile. Filmarile sunt mereu imprevizibile, fiindca depind de evenimentele care stabilesc agenda zilei si de disponibilitatea invitatilor. Apoi, conturul stirilor care conteaza se creioneaza in cabina de montaj.
In afara programului, Teo adora sa se plimbe, sa se relaxeze cu familia, sa se uite un film bun politist sau la o comedie si sa citeasca. Nu ia pauza de la documentare, nici cand e libera. Ar vrea sa faca ocolul Pamantului. Nu dintr-un foc, ci sa viziteze cate un oras din fiecare tara din Europa si SUA. „As renunta la multe, doar sa imi indeplinesc obiectivul de a descoperi ceva si de a vedea cum traiesc alti oameni”, spune colega noastra.
Ce si-ar dori de la presa viitorului? Mai mult spatiu de emisie pentru emisiunile de cultura si educatie. „Un om informat e mai fericit si isi poate face planuri de viitor pe baza informatiilor aflate”, spune Teo. “E mult mai usor sa iti iei informatia verificata si concentrata de la Jurnalul de Stiinte, decat sa cauti pe internet, fara sa ai mereu garantia veridicitatii informatiilor. Jurnalul de Stiinte are grija sa livreze cunoastere, doar in doze precise!”
P.S. Vineri de la 19:00 la Digi World si sambata de la 15:30 la Digi24.
