Siguranta este pilonul cel mai important in dezvoltarea copilului, dar cum poate fi creata de parinti, chiar si in cele mai dificile momente? In cartea "Parentingul magic", Hedvig Montgomery dezbate acest subiect, explicand ca cei mici au nevoie de adulti nu doar sa le asigure hrana, confortul si principii lesolide de viata. Ci si sa-i consoleze, sa-i sustina si, mai ales, sa ii accepte cu problemele lor, mici sau mari.
"Inca de mici trebuie sa aiba sentimente de incredere si de siguranta care le semnaleaza ca sunt la locul potrivit si ca se descurca bine. Si, indiferent ce s-ar intampla, ca pot apela la voi intotdeauna – ca sunteti cei care ii veti intelege negresit. (...) Neconsolati, copiii se simt abandonati", iar rezultatele se vor rasfrange si vor deveni evidente in comunicarea din perioada tulbure a adolescentei.
Despre aceasta perioada, pe care niciun parinte nu are cum sa o ocoleasca si care vine cu adevarate provocari, terapeuta spune ca este un moment care trebuie inteles dincolo de manifestarile comportamentale. Este acel moment in care intervine oscilatia dintre nevoia de independenta si cea de siguranta si este o perioada in care tinerii trebuie abordati cu rabdare si compasiune.
Cea mai mare greseala pe care o poate face parintele
In primul rand pentru ca "in anii adolescentei are loc o reprogramare a creierului, lucru care ii solicita foarte tare pe tinerii adolescenti. Incep sa fie distrati, intra in diverse incurcaturi si resimt o nesiguranta sporita in ceea ce priveste calitatile si performantele lor. Isi manifesta aceste emotii puternice sub forma de furie si acuzatii indreptate inspre voi ori sub forma de tristete, extenuare, dureri de stomac. Agresivitatea lor e directionata fie spre exterior, fie spre ei insisi.”
Desi sunt cativa ani destul de dificili de depasit si pentru adulti, cea mai mare greseala pe care o poate face un parinte este sa intrerupa contactul, comunicarea si sa abandoneze lupta.
In schimb, o plimbare in natura, o ceasca ocazionala cu cacao, palavrageala din masina si alte activitati ce par marunte le vor tinerilor sentimentul de siguranta, ca parintilor le pasa si mai ales ca sunt disponibili pentru ei.
De aceea, inca din copilarie, parintii trebuie sa aiba in vedere faptul ca emotiile sunt indicii, iar copiii trebuie invatati sa si le exprime, nu reprime, astfel ca atitudini de genul "baietii/fetele mari nu plang", "asa te porti de fata cu altii?", "nu te purta ca un bebelus", nu vor face decat sa interzica exteriorizarea emotiilor si sa submineze legatura afectiva dintre parinti si copii.
Sursa foto: iStock/ Getty Images
