O conceptie cat se poate de falsa este aceea ca educatia copiilor se refera strict la ceea ce trebuie facut cand acestia se poarta urat. Intr-o familie insa, educatia se manifesta zi de zi, atat cu rudele, cat si la scoala sau la gradinita, este de parere Hedvig Montgomery, autoarea cartii "Parentingul magic. Sapte pasi simpli pentru o educatie reusita a copiilor".
In paginile lucrarii sale, ea ofera trucuri si ii ghideaza pe mame si tati catre una dintre cele mai dorite realizari ale parentingului: copii si parinti care sunt bine cu ei insisi. Si intre ei.
Iata care sunt cateva dintre aspectele pe care Hedvig Montgomery le abordeaza si care ar trebui sa iti dea de gandit:
- Schimbarea perspectivei: familia
Nu exista doar parinti care stiu si copii care invata de la ei, ci exista „o echipa, un grup, o familie” care creste si se schimba impreuna, in scopul crearii sentimentului de unitate, firul rosu al acestei calatorii pe termen lung.
"Pentru a creste niste adulti fericiti, increzatori in ei insisi si bine adaptati in societate trebuie sa incepeti prin a crea o conexiune speciala intre voi si copii. (...) Ea va fi prezenta in orice moment al vietii, bun sau rau", definind astfel sentimentul de apartenenta si de familie pe care fiecare membru se poate bizui.
De multe ori avem tendinta sa privim familia prin prisma cutumelor si normelor sociale, riscand sa nu mai vedem ceea ce ea are deja pozitiv.
"Daca incepem sa analizam ce ii lipseste unei familii, pierdem adesea din vedere ceea ce este bun in ea. Nu are nicio importanta daca familia e formata din doi sau din optsprezece membri. Important este ca acestia sa fie uniti, sa se poata bizui unii pe altii, sa se ajute si sprijine intre ei. Pentru copil nu conteaza ca familia e mare sau mica, atata timp cat in ea exista un adult cu o contributie pozitiva", noteaza autoarea.
- Gestionarea emotiilor
"Ori de cate ori faceti pentru copil ceva ce ar fi putut face singur, ii faceti un deserviciu. Pana la urma telul este ca acesti copii sa devina treptat capabili sa-si traiasca propria viata. Iar pentru asta au nevoie de practica", scrie Hedvig.
Copiii au nevoie si de conflicte, dar si sa fie lasati sa se confrunte cu situatii care produc frustrare, cu care se vor intalni mai tarziu, ca adult.
- Cuplul, modelul copilului pentru viitoarele relatii
"Copiii care isi vad parintii ducand o viata matura si implinita vor dezvolta dorinta de a deveni ei insisi niste adulti aidoma", considera Montgomery. De aceea, unul dintre cele mai importante sfaturi ale autoarei catre parinti este sa traiasca impreuna cu copiii, nu pentru ei.
- Copilul si empatia
Parintii au tendinta sa uite individualitatea copilului, mai ales in copilaria mica si faptul ca si cei mici experimenteaza aceleasi emotii ca si adultii, doar ca nu au nici maturitatea, nici exercitiul de a le intelege.
Aceasta cunoastere revine in sarcina parintilor, o data cu exersarea rabdarii.
"Cea mai mare greseala pe care o fac adultii este sa trateze chestiunea ca si cum ar fi vorba de o problema de ordin moral. 'Doar ma pune la incercare', 'Face asta doar ca sa ma enerveze'. Daca copilul trage la nesfarsit de jaluzele, nu o face pentru a obtine o reactie de la voi, ci pur si simplu pentru ca par interesante si scot niste sunete nemaipomenite. Daca incercati sa-l mustrati tipand la el sau exagerand amploarea actului, nu-l veti invata decat un singur lucru: de voi ar trebui sa-i fie frica, nu de jaluzele", puncteaza autoarea.
Sursa foto: iStock/ Getty Images
