Cariera Adrianei Dutulescu inseamna multi ani de presa scrisa, televizune si, acum, jurnalism online. De la 1 aprilie, ea ocupa postul de redactor sef al site-ului Digi24.ro. Parcursul profesional al Adrianei a cunoscut multe suisuri si coborasuri, multe piedici, unele si politice, dar mereu a procedat asa cum i s-a parut potrivit principiilor sale.
Care e, pe scurt, parcursul tau profesional si de ce ai ales jurnalismul online?
Pe scurt, o viata lunga in presa? 22 de ani, mai exact. M-am angajat cand aveam 19 ani la ”Cotidianul”, care era atunci detinut de Ion Ratiu, m-am dus acolo sa cer un job pentru ca nu aveam bani sa imi platesc chiria in Bucuresti, eram in anul doi de facultate si tata mi-a zis ca nu ma mai poate ajuta financiar.
M-au trimis din prima zi pe teren, direct pe politic, si asa am ramas, m-a prins microbul instantaneu. Pe vremea aia eram foarte indragostita de CTP si de ziarul Adevarul, visul meu era sa lucrez acolo, in Olimpul presei, cu zeii. Asa ca am plecat de la Cotidianul, m-am dus la Adevarul, am stat intr-un stagiu de practica o vara, dar nu m-au angajat pentru ca aveau o politica de cadre foarte restrictiva. Aveam nevoie de bani si a picat o oferta de la un ziar nou pe care il facea o echipa rupta din EVZ, ziarul National.
Am stat 8 ani acolo, ca reporter politic, am invatat multe, am avut libertate sa fac ce imi placea. Regretatul Gica Voicu, care era redactor-sef, m-a invatat si m-a incurajat sa scriu reportaj si m-a sustinut cand am inceput sa am probleme cu PSD-ul.
Adrian Nastase era premier pe atunci si m-a dat in judecata pentru ca am scris ca avea o intelegere secreta cu PRM ca oamenii lui Corneliu Vadim Tudor sa intre in Parlament pe listele PSD. Ulterior s-a dovedit ca avusesem dreptate. Informatiile mele erau verificate si confirmate ca la carte, dar PSD a pornit o campanie, care acum pare hilara, impotriva mea, un biet reporter de doar 25 de ani.
Mi-au interzis accesul la partid, au strans semnaturi pe o scrisoare publica prin care cereau conducerii ziarului sa ma mute pe alt domeniu, a fost o intreaga aventura. Gica Voicu m-a sustinut cat a putut, dar procesul cu Adrian Nastase, care cerea daune de 1 miliard de lei , a fost greu de gestionat. In campania pentru prezidentialele din 2004, in schimbul renuntarii la proces, ziarul si-a asumat editorial sprijinul pentru PSD.
Mi-am dat demisia chiar in timpul campaniei si am plecat la Romania Libera, unde am lucrat cu Petre Mihai Bacanu, apoi cu Emil Hurezeanu si Dan Turturica. Si acolo a fost o lectie de viata si de meserie.
In 2007, am primit o oferta de la Cotidianul, care trecuse la trustul Realitatea, detinut de Sorin Ovidiu Vantu. Mihnea Maruta construia acolo ceea ce urma sa fie, dupa parerea mea, cea mai tare echipa din presa scrisa. A fost cea mai fericita perioada din viata mea, de-abia asteptam sa ma duc a doua zi la redactie si seara nu imi venea sa plec acasa.
In 2010, au inceput problemele financiare pentru trust si intr-o dimineata ne-am trezit ca sefii nostri fusesera schimbati cu Nistorescu. Au inceput concedierile si mi-am dat demisia, ajungand la Jurnalul National. Deja incepuse criza in presa si am simtit-o pe pielea mea, salariul venea greu, chiar si cu intarzieri de cateva luni.
Exact cand imi era mai greu, am primit un telefon de la redactorul-sef al Antenei 3, Marius Huc, care avea nevoie de un sef la sectia politic. Asa am ajuns in tv, desi toata viata am fost indragostita de presa scrisa. Am stat 8 ani acolo, au fost multe zile rele, au fost si zile bune, am invatat o multime de lucruri, m-am calit psihic si chiar si fizic, pentru ca ritmul vietii in tv este absolut nebunesc, am construit o echipa de reporteri senzationali, de care sunt foarte mandra si pe care i-am lasat in urma cu regret.
Jurnalismul online? El m-a ales pe mine. Cand scriu, sunt fericita. Acum trei ani, pentru ca mi-era foarte dor sa scriu, mi-am facut un site de stiri, unde scriam singura, de nebuna, doar pentru fiorul de placere pe care ti-l da chestia asta.
Posibilitatile jurnalistice in presa scrisa, si include aici si online-ul, sunt mult mai multe si mai pline de satisfactii decat in formatul de televiziune, care este mai restrictiv. Partea cea mai tare in online este ca, pe langa faptul ca poti sa scrii despre lucrurile nevazute si nestiute, pastrezi si adrenalina pe care ti-o da starea de a trai contracronometru, in timp real, sa dai primul stirea, sa fii primul, sa fii cel mai bun, sa te caute cititorii pe tine primul ca sa afle si ca sa inteleaga. Asa ca sansa nesperata de a primi oferta de la Digi24.ro a fost pentru mine ”wow”, ca un pahar cu apa rece dupa 8 zile in desert.
Ce subiecte starnesc interesul vizitatorilor, in prezent?
Stirile politice sunt cele mai consumate, dar asta probabil si din cauza faptului ca de cativa ani suntem intr-o perpetua criza politica, Am constatat cu foarte mare satisfactie ca stirile externe se citesc foarte bine. Asta ma bucura foarte tare, pentru ca arata ca avem un public de calitate, interesat sa stie si sa inteleaga lucrurile si dincolo de preocuparile noastre imediate, uneori meschine.
"Fenomenul fake news - paradoxal, poate fi salvarea presei"
Ce e diferit azi, in jurnalismul online, fata de acum 2-5 ani? Ce va fi altcumva in acest domeniu peste 2-5 ani?
Cred ca, din nefericire, lipsa de rabdare a cititorilor. Criza globala in presa a inceput odata cu aparitia si ascensiunea social media, care face ca totul sa fie extrem de superficial, oamenii sa fie atat de bombardati informational incat sa nu mai aiba puterea si rabdarea sa citeasca ceva mai lung de 10 randuri.
Deja de acum 9 ani studiile facute pe comportamentul de consum al cititorilor de presa aratau ca un text mai lung de 2.500 de semne plictiseste si ii pierde. Trebuie sa le atragi atentia vizual, cu poze mari, cu titluri bombastice, asa a aparut acel odios clickbait, titlul mincinos care sa te faca sa intri pe un text in care nu se regaseste asteptarea ta.
A aparut fenomenul fake news, care este cea mai mare amenintare la adresa presei, dintr-o multitudine de motive, dar care, paradoxal, poate fi si salvarea presei. De exemplu, in SUA, dupa alegerile din 2016, cand a inceput sa fie constientizat pericolul fake news, marile ziare au inceput sa anunte cresteri ale numarului de abonamente online. Asta pentru ca publicul, incet, incet, incepe sa inteleaga importanta adevarului, a informatiei curate, a rolului presei pentru o societate sanatoasa din toate punctele de vedere.
A mai aparut in ultimii ani, si probabil va fi in urmatorii ani si mai prezent, tot din cauza nebuniei social media, asa numitul ”jurnalism cetatenesc”, adica fiecare om care are un telefon cu o camera foto si video incorporata poate fi ”jurnalist”, filmeaza si posteaza pe contul sau de social media lucruri.
Eu, fiind adepta presei facuta dupa manual, old school, nu agreez acest tip de ”jurnalism”, pentru ca nu respecta regulile verificarii informatiilor, pentru ca genereaza fake news si pentru ca produce de multe ori daune la adresa vietii altor indivizi – au fost nenumarate cazuri de public shaming, bullying online, pornite de la astfel de initiative individuale in care cineva a postat un filmulet sau o informatie fara discernamant.
Se vorbeste tot mai mult de AI, boti, robo-jurnalisti. Ce ar putea ameninta viitorul jurnalismului online?
In primul rand trebuie spus ca viitorul jurnalismului in general va fi online, probabil, in 10 ani, exclusiv online. Presa se va adapta, obligatoriu, la noile tehnologii, asa ca trebuie sa ne adaptam si noi. Insa roboti jurnalisti ma indoiesc ca vor putea fi vreodata. Un robot nu poate merge la o conferinta de presa sa puna intrebari si nici nu poate suna trei surse ca sa verifice o informatie.
Cat despre inteligenta artificiala, cred ca mai degraba ar trebui sa ne temem de lipsa de inteligenta naturala, hahaha! Daca e sa ne gandim la unele redactii ale unor site-uri de stiri care angajeaza ”redactori” pe olx si ii platesc la numarul de ”stiri”, atunci asta este exact un gen de presa cu roboti, doar ca sunt umani.
"Daca vrei sa fii jurnalist, trebuie sa ai simtul stirii, sa vrei sa stii tot"
Ce trebuie sa faca un tanar daca doreste sa fie jurnalist online?
Sa vina in practica la Digi24.ro, hahaha! Daca vrei sa fii jurnalist, trebuie sa ai simtul stirii, sa vrei sa stii tot, sa fii curios ca o pisica, sa nu te gandesti ca la ora 18.00 ti se termina programul si te duci acasa. Esti jurnalist adevarat atunci cand esti ceea ce faci, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, cand ti se umple sufletul daca dai o exclusivitate si cand suferi ca ai citit un subiect misto la concurenta.
Care crezi ca este reteta succesului in online?
Depinde ce iti propui. Daca vrei trafic cu orice pret, reteta este clikbait. Daca vrei sa faci presa adevarata si sa fii relevant prin prisma criteriului de baza, si anume respectarea cu sfintenie a adevarului,atunci e mai complicat.
In primul si in primul rand iti trebuie oameni de calitate, o echipa foarte buna, care sa stie sa produca si continut si care sa stie si metodele tehnice prin care se obtine traficul dorit. Daca ai intelepciunea sa iti construiesti o echipa de profesionisti, poti sa faci performanta. Pentru asta e nevoie de investitii, e adevarat, dar de aici ne intoarcem la ce ziceam mai devreme. Depinde ce iti propui: trafic mare, cu bani putini si fara calitate, sau relevanta, prestigiu, cu profesionisti si investitii in resurse, mai ales in cele umane.
Cum a evoluat site-ul digi24.ro in ultima perioada? Dar in ultima luna?
In ultima luna, adica in aprilie, am avut un record de trafic lunar pentru numarul de clienti unici (6.568.981) si de vizite (25.473.146) inregistrate pe digi24.ro. Am avut o crestere de trafic in luna aprilie de 3% si dupa numarul de clienti unici inregistrati. Comparativ cu luna martie 2019, numarul de afisari a crescut si el cu 4%.
Am avut multe zile in care am fost pe primul loc intre toate site-urile, ceea ce iti da asa o stare de maxima satisfactie, pentru ca te bati cu o concurenta redutabila, care are mai multe resurse decat ai tu. Asta iti arata ca esti bun. Si noi suntem, desigur, cei mai buni.
