Din 1911, când probele cu amprentă au fost folosite pentru prima dată în procesul penal al lui Thomas Jennings, amprentele au reprezentat o dovadă importantă în investigații. Deși amprentele par să fi fost create pentru a oferi dovezi polițiștilor, au, de fapt, alt rol, scrie LiveScience.
De-a lungul timpului, experții s-au contrazis atunci când vine vorba de rolul real al amprentelor.
Amprentele ne-ar putea ajuta să prindem mai bine obiectele
“Oamenii au avut două teorii despre amprente: că ajută la îmbunătățirea prinderii și că ajută la îmbunătățirea percepției prin atingere,” a declarat Roland Ennos, cercetător în biomecanică și profesor în cadrul Universității din Hull, din Marea Britanie.
Timp de mulți ani, teoria principală privind amprentele, pe care a susținut-o și Ennos, e că semnele de pe degete ne ajută să prindem mai bine obiectele pentru că creează frecare între mâinile noastre și suprafețele pe care le atingem.
Ennos a realizat un experiment pentru a testa această teorie, însă, surprinzător, studiul a sugerat că “aria de contact era redusă de amprente, pentru că șanțurile nu intrau în contact,” a continuat expertul.
Studiul nu infirmă complet prima teorie, pentru că amprentele ar putea să joace acest rol în condiții de umezeală, pentru a preveni alunecarea.
Amprentele ne-ar putea ajuta să percepem mai bine obiectele pe care le atinge
Cea de-a doua teorie, că amprentele ajută atingerea, a adunat din ce în ce mai multe dovezi în ultima perioadă.
În urma cu mai mulți ani, Georges Debrégeas, biolog în cadrul Universității Sorbonne din Paris, a investigat problema amprentelor.
Amprentele includ 4 tipuri de mecanoreceptori (celule care răspuns la stimularea mecanică, precum atingerea). Debrégeas a studiat unul dintre mecanoreceptori, Pacinian corpuscles, ce se afla la aproximativ 2 mm de suprafața pielii degetelor.
Acești mecanoreceptori sunt sensibili la mici vibrații de frecvență 200 Hz. În urma unor experimente, Debrégeas și colegii sai au concluzionat că amprentele de pe degete schimba complet natura semnalelor pe care le percep senzorii de sub piele.
O posibilă explicație e că sensibilitatea la texturi a fost foarte importantă în evoluție pentru că ne ajuta să distingem mâncarea bună de cea care ne-ar putea îmbolnăvi, precum fructele stricate.
Desi studiul său a ajutat la susținerea celei de-a doua teorii a rolului real al amprentelor, Debrégeas crede că acestea ajuta oamenii și la prindere și la atingere. “Motivul pentru care ne pricepem atât de bine la manipularea obiectelor e că avem un simț extraordinar de atingere - un cerc constant de semnale legat de ce atingem și ce simțim.”
