Interviu cu Adriana Duțulescu, redactor-șef al site-ului Digi24.ro: „Am devenit principala sursă de informare a românilor"

Nu putem da rewind de pe o telecomandă imaginară și să facem „altfel” lucrurile din trecut, dar putem să ne focusăm pe oamenii de calitate din jurul nostru și pe ceea ce fac în prezent, prin prisma profesiei și a dorinței lor pentru schimbare și adaptare. De data aceasta, am predat ștafeta interviurilor Adrianei Duțulescu, redactor-șef al site-ului Digi24.ro. Adriana a acceptat invitația de a ne vorbi despre noile provocări ale jurnalismului online, despre cum se mută competiția, treptat, în Social Media și cum putem stabili adevărul în agitația informațională. Despre toate acestea, cum își găsește Adriana liniștea, dar și cum a răspuns la cele 7 întrebări fulger, descoperiți în interviu.

Ne poți spune câteva cuvinte despre tine, parcursul tău profesional și ce te-a determinat să alegi acest domeniu?

Am 45 de ani, lucrez în presă de la 19 ani, deci de aproape o veșnicie. Primul meu job a fost la ziarul Cotidianul, unde am căutat un job atunci când eram studentă în al doilea an de facultate, pentru că aveam nevoie de bani să plătesc chiria. M-am dus cu un coleg de grupă, el a renunțat după câteva zile, eu am rămas. Din fericire pentru mine, m-au repartizat din prima zi pe domeniul politic. Zic „din fericire” pentru că acum, după atâția ani, nu cred că mi-ar fi plăcut mai mult să fiu altceva decât reporter politic. Am fost reporter la Parlament, Cotroceni, partide, timp de 15 ani, pentru mai multe ziare care astăzi, din păcate, nu mai există sau există într-o formă care nu mai aduce aminte de gloria lor de altădată – Cotidianul, România Liberă, Jurnalul Național, Ziarul Național. A fost cea mai frumoasă parte a vieții mele, fiindcă viața de reporter nu se compara, în vremea aceea, cu nimic. Au fost anii de glorie ai presei scrise, când nu existau rețelele sociale și nici fluxuri de știri în timp real.

În 2011 am trecut în televiziune, la Antena 3, unde am fost șeful departamentului Politic timp de 8 ani, iar în ultimii trei ani am condus site-ul Digi24.ro.

De ce m-am făcut jurnalist? Am știut întotdeauna că asta vreau să fiu, chiar și atunci când eram mică și nu știam ce presupune asta. Tata voia să urmez Facultatea de Drept și am avut ceva probleme acasă fiindcă eu voiam la Jurnalism, dar mărturisesc că nici când am intrat la facultate nu prea înțelegeam ce înseamnă să fii jurnalist. De-abia când m-am angajat am văzut ce presupune această meserie, care s-a prins de mine ca un virus și încă nu aș vrea să mă vindec.

Accelerarea nevoii de digitalizare s-a resimțit și în jurnalismul online. Care crezi că vor fi cele mai importante schimbări ale tipului de conținut, dar și al profilului vizitatorului online, în următorii 10 ani?

În ultimii ani a fost vizibilă o ușoară superficializare a conținutului online, în materie de news, din cauza concurenței cu social media, iar dacă în social media trendul este de mutare spre conținut TikTok, pesimiștii ar putea estima că și viitorul presei ar arăta precum TikTok. Eu sunt, însă, de părere că, pe măsură ce se maturizează, și actualii consumatori ai acestei aplicații vor avea nevoie de informații în formă pură și serioasă, foarte importantă pentru sănătatea unei societăți. De ce cred asta? Pentru că după criza din 2010, care a afectat extrem de grav presa la nivel mondial, presa și-a revenit. Ziarele, jurnaliștii și-au revenit, redacțiile s-au reinventat, s-au adaptat la noul public, la noile dorințe ale cititorilor, dar au reușit să păstreze și „core-ul” acela de jurnalism pur și funcțiile corecte de educare și informare. Sigur, ne vom lupta în continuare cu fake-news, cu clickbait, cu toate formele de manipulare și dezinformare, cu disponibilitatea tot mai scăzută a cititorilor de a parcurge, de exemplu, o anchetă amplă sau un reportaj care depășește 3.500 de caractere, dar eu am convingerea că vor fi întotdeauna oameni care vor avea nevoie de știri.

Crezi în expresia „The sky is the limit”? 

Nu. Cred, mai degrabă, că este important să înțelegi că există lucruri pe care nu le poți face și ținte pe care nu le poți atinge, ca să nu alergi după cai verzi pe pereți.

Dacă ar fi să realizezi un top 5 subiecte preferate de cititori, odată cu declanșarea războiului, cum ar suna?

1. Zelensky. 2. Chestii negative despre Putin. 3. Detalii interesante despre armele folosite în Ucraina. 4. Detalii despre armata Rusiei. 5. Poveștile emoționante despre eroism.

În ultimii doi ani, fenomenul fake-news a luat amploare în mediul online, iar acest lucru a devenit un trend. Cum reușiți să controlați, din interiorul echipei, consecințele sale?

Nu este foarte complicat, colegii mei știu să identifice în haosul informațional al zilei acele informații care nu sunt în regulă. E cumva greu de explicat, dar chestiile care nu sunt reale sar în ochi. În afară de asta, avem un workflow cumva transparent în interiorul echipei, ceea ce presupune o multiplă verificare a unei știri înainte de publicare. Adică, dacă mie mi-a scăpat ceva greșit, vede colegul meu și îmi semnalează. Desigur, mai există și excepții, mai apar și greșeli.

Poți explica procesul fact-checking-ului înainte de a publica o informație?

Dacă vorbim despre știrile din surse deschise – agenții de presă, alte mass-media, social media, ne uităm întâi și întâi la cât de credibilă este sursa respectivă. Adică, dacă este Reuters, BBC sau CNN, știm că putem avea încredere în corectitudinea informației. Dacă este un site obscur de care n-am auzit, facem o minimă verificare pe Google să vedem ce fel de conținut are. La fel procedăm și cu paginile de Facebook, Twitter, Telegram sau Instagram care livrează informații. Când faci chestia asta zilnic, devine un fel de rutină și cam știm cine livrează informații credibile și cine nu. Dacă vorbim de informații din sursele noastre personale, aici e altă discuție și ține de relațiile de încredere pe care eu și, de exemplu, colegul meu Robert, ni le-am creat cu sursele noastre.

Cunoaștem mitul românului care „știe el mai bine” și cu toții avem acea cunoștință cu care avem lungi dezbateri bazate pe surse diferite de informare. Ce sfaturi ai pentru cititorii care își doresc să se informeze complet și corect, dar nu știu de unde să înceapă sau în ce sursă să aibă încredere?

Aici e simplu: să citească Digi24.ro, hahaha. Să ocolească titlurile bombastice și înșelătoare. Dacă ceea ce este în titlu nu se regăsește în text, nu este o chestie în care să poată avea încredere. Să pună la îndoială ce văd pe Facebook. Să citească presa mare de afară.

 Încrederea e relativă. Ceea ce eu consider a fi corect și demn de încredere, poate nu este și pentru tine. Și invers. Cum găsim adevărul?

Foarte corect, dar există o constantă, indiferent de filtrele subiective prin care ne raportăm la realitate: faptele. Ceva ce se întâmplă este la fel din orice unghi l-ai privi. Poți să interpretezi acel fapt după cum dorești sau crezi, dar faptul, dezbrăcat de interpretări, este așa cum este.

Ce înseamnă calitatea informației?

O informație „de calitate” este o informație corectă și adevărată, care nu urmărește să păcălească, să manipuleze, să dezinformeze sau, pur și simplu, să mintă, intenționat sau nu.

 Cum a arătat presa online în aceste 5 luni ale anului, având în vedere că s-a creat un switch brusc de la pandemie la război, iar acum la atacurile cibernetice?

Mie, personal, mi se pare că a arătat un pic mai bine după ce a început războiul, paradoxal cumva. Pentru că toată lumea s-a canalizat pe a livra știri despre Ucraina și pentru că informațiile de acolo vin pe niște canale autorizate sau semi-autorizate, s-a produs un fel de curățenie la nivel de informații.
Dar, în același timp, a devenit și foarte vizibil cine servește, prin politica editorială, interesele regimului de la Moscova. Voluntar sau involuntar. Adică e foarte vizibil dacă tu prezinți laudativ ce face Putin sau dacă nu folosești cuvântul „război”, ci sintagma rușilor - „operațiune specială”. Sau dacă faci un interviu laudativ cu ambasadorul Rusiei la București, de exemplu.

Noi ne putem lăuda cu faptul că, acum trei luni, Ministerul de Externe al Rusiei ne-a inclus pe lista presei „ostile”, alături de CNN, The Guardian, BBC, Bloomberg. Chiar este o onoare pentru un site de știri care nu este de limbă engleză și nu se poate compara cu giganții presei.

Dar acest lucru, alături de felul în care am prezentat războiul din Ucraina și crimele săvârșite de ruși, au făcut din noi o țintă pentru gruparea de hackeri pro-ruși Killnet. Site-ul Digi24.ro a fost atacat de aceștia timp de patru zile, au încercat să ne facă să nu mai putem funcționa, dar, din fericire, colegii noștri de la DigiSoft au reușit să contracareze atacurile și am rămas „în picioare”, cum s-ar zice.

Digi24.ro este site-ul de știri nr. 1, poziție datorată unei super echipe. Am vrea să știm mai multe despre colegii tăi, cum s-au simțit și au gestionat presiunea primei zile de război, respectiv cum și dacă s-au schimbat responsabilitățile lor acum.

Avem o super echipă, așa este. Este o echipă mică, de doar 20 de oameni, dar care funcționează, și funcționează mai ales în momente din acestea de criză, când sunt evenimente în desfășurare și trebuie să ne mișcăm repede și bine. Cum a fost în primele nopți de război. Noi știam că o să fie, știa toată planeta, dar nu știam când o să se întâmple, așa că ne-am organizat astfel încât să fim online 24 din 24. Colegii mei Robert Kiss, Alex Rotaru, Liviu Cojan, Monica Bonea au făcut nopți albe o săptămână înainte și o săptămână după începerea războiului, și au făcut-o din plăcere și entuziasm. Ținem live text despre războiul din Ucraina de 3 luni și o să-l ținem până la final, așa cum fac toate marile site-uri de presă.

Ce înseamnă pentru tine o echipă, cu adevărat?

Înseamnă ceva destul de asemănător cu familia. Ceea ce nu e departe de adevăr, având în vedere că petrecem împreună mult mai mult timp decât cu familiile noastre. Pentru mine, personal, e o chestie de încredere.

Se spune că fiecare criză, indiferent de natura ei, aduce o oportunitate. Ce oportunități au adus site-ului Digi24 pandemia, războiul și ultimele breaking news-uri?

Cifrele arată că am crescut în ultimii doi ani, e normal să se întâmple asta în perioade de criză, când oamenii sunt foarte interesați de ceea ce se întâmplă. Din fericire, românii au venit la noi pe site să afle ce se întâmplă, și în pandemie, și acum, când este război în Ucraina – dar asta se întâmplă la orice fel de evenimente - și, ceea ce este și mai important, au și rămas, pentru că au căpătat încredere în știrile noastre și am devenit principala lor sursă de informare.

În ce îți găsești liniștea în zilele agitate, în care ai nevoie de acel timp petrecut tu cu tine?

Pisicile mele, un pahar de vin, statul la soare.

Ce te face să zâmbești?

Pisicile, soarele, culorile, glumele făcute de colegii mei.

7 întrebări fulger

Playlist creat de tine la drum lung sau radio? Playlist

La mare sau la munte? Mare

Visătoare sau pragmatică? Amândouă

Film de pe canapea sau cinematograf? Foarte rar cinematograf

Ieșire cu prietenii sau socializare online? Ieșire cu prietenii

Adrenalină sau liniște? Adrenalină

Mâncare tradițională sau bucătarie internațională? Internațională