Mihaela Cambei, vicecampioană olimpică la haltere, la JO Paris 2024, are doar 21 de ani și tolba plină de medalii. Este cea mai bună halterofilă a Europei, de trei ori campioană continentală. Se trage dintr-o comună din județul Bacău, acolo unde părinții o așteaptă să-i admire medalia de argint cucerită în Franța și să-i sărute bătăturile din palme.
Mihaela Cambei a adus prima clasare feminină pe podiumul olimpic pentru halterele românești. Spera la o medalie de bronz, dar a urcat pe a doua treaptă la Paris.
Mihaela Valentina Cambei s-a născut la 18 noiembrie 2002, în localitatea Dofteana, din judeţul Bacău. Nici nu avea 11 ani împliniți când a participat la primele ei competiții naționale, dar începutul în sport nu a fost deloc ușor. Nu numai pentru că era o copilă crudă care alesese un drum greu, ci și pentru că cei din jur s-au arătat de multe ori neîndurători cu ea.
Părinții Mihaelei Cambei locuiesc la sat. Tatăl muncește câmpul
Tatăl sportivei, Florin, e cel mai mândru de reușita olimpică a fiicei sale. Pe lângă Mihaela, mai are o fată de 24 de ani și un băiat, Lucian, care are 16 ani și calcă pe urmele surorii sale campioane. Și el e legitimat la CSM Onești și și-a ales tot halterele.
Florin Cambei a acceptat să vorbească cu cei de la Libertatea, după finala urmărită în compania soției și a prietenilor, și a dat mai multe detalii despre viața vicecampioanei olimpice. Fost agent de pază, tatăl Mihaelei spune despre el că este "tractorist". Muncește la câmp și o face cu mândrie. "Nu e nicio rușine să faci muncile câmpului. Am un tractor și lucrez terenurile oamenilor. Cosesc, arat, semănat, tot ce este nevoie”, a declarat bărbatul.
Începutul Mihaelei Cambei în sport și jignirile îndurate la liceu
Mihaela a fost selectată de pe băncile școlii. A scăpat de munca la câmp și a muncit poate și mai tare în sala de sport. Părinții ei au crezut că antrenorii au luat-o pentru gimnastică. Mama sportivei nu a fost de acord cu halterele, dar hotărârea copilei de atunci a întrecut orice deranj și orice îndoială.
"Mai târziu am aflat despre ce e vorba. Au zis că are picioarele și brațele puternice… Sincer, aveam și eu o nebuneală. Amenajasem o mică sală în casă, făceam flotări, genuflexiuni, cu fetițele lângă mine… Poate așa i-am dat microbul”, a explicat Florin Cambei.
În liceu, adolescenta de atunci a simțit pe pielea ei ce este bullying-ul. „A avut probleme la Onești, toți îi ziceau că e țărancă din Dofteana. Plângea când venea acasă! A vrut să renunțe, i-am spus că trebuie să treacă singură peste asta. Viața e grea… A înțeles, sărăcuța! Cei de la CSM Onești și noi am convins-o că trebuie să continue”, a mai povestit tatăl campioanei.
După Paris, unde a fost una dintre reginele competiției de haltere, Mihaela se va întoarce o săptămână acasă, la țară. "Ne-a promis că stă cu noi o săptămână. Îi e dor de grădina noastră, de animale, de mirosul ierbii, de lătratul câinilor. Și nouă ne e dor de ea”, a mai spus tatăl tinerei căreia îi place să fie cochetă și în viața de zi cu zi și la concursuri. Nu ridică greutățile de peste 100 de kilograme fără să fie machiată sau fără să aibă gene puse. Ar și câteva tatuaje. Pe lângă cercurile olimpice desenate pe braț, care-i vor aminti mereu de medalia cucerită, are niște desene și pe gât. "Be Brave" (Fii curajoasă) și "Passion" (Pasiune) și-a scris pe piele, pentru a nu uita niciodată că trebuie să-și urmeze pasiunea și să intre în concurs cu îndrăzneală și curaj.
Argintul olimpic care i-a dat aripi să viseze și mai mult
Imediat după ce a fost premiată pentru performanța de a ridica în total 205 kilograme la Jocurile Olimpice, Mihaela Valentina Cambei a dat și primele declarații.
"Este concursul vieţii mele pentru care m-am antrenat doi ani. La final am simţit că îmi rămâne mâna pe podium, pentru că am avut un cârcel foarte mare la mână, la gât şi deget, cotul mă durea foarte tare, dar am zis că ori la bal, ori la spital. Eu nu am stat să fac calculele, am vrut să îmi fac încercările. Nu ştiu ce s-a întâmplat, care cum a ridicat. Dacă rata chinezoaica, ne cânta imnul în această seară, dar eu sunt mândră de ce am reuşit să aduc, pentru că este prima medalie olimpică din istorie la haltere feminin. Această medalie înseamnă absolut totul pentru mine, toată cariera mea de 11 ani. M-am luptat mult pentru ea şi cred că ăsta este visul oricărui sportiv. Eu sunt foarte mândră de ceea ce am obţinut", a spus Cambei.
"Această medalie o dedic antrenorul lui meu, Valeriu Calancea, care m-a suportat în tot acest timp, părinţilor mei, lui Dumnezeu, care a fost alături de mine şi m-a scos sănătoasă din această competiţie şi întregului staff care a fost alături de mine. Am sărutat greutăţile la final pentru că au fost prietenoase cu mine şi ele m-au ajutat. Acest moment este fix aşa cum mi l-am imaginat şi medalia are fix aceeaşi culoare", a adăugat ea.
