Încă de dinainte de a se căsători, Stephanie Woodward și soțul ei, Ryan, au știut că vor să aibă copii și nimic nu a stat în calea transformării în realitate a acestei dorințe.
Până în anul 2020, cuplul era căsătorit, cumpărase un teren și începuse construcția unei case. La doar șase luni după căsătorie, aceștia au demarat procesul riguros de obținere a certificării pentru adopție și, în același timp, au început să încerce să conceapă un copil. Totuși, ambele „călătorii” au venit cu provocări, iar în cele din urmă au ajuns la FIV, care s-a dovedit, de asemenea, o procedură anevoioasă.
Dacă Stephanie și-a dorit să aibă cinci sau chiar mai mulți copii, Ryan a preferat o familie mai mică. Totuși, ea era cea care avea să „câștige” această luptă.
Tânăra de 36 de ani și partenerul ei, Ryan, de 35 de ani, au crescut folosindu-se de scaune cu rotile în Rochester, New York, însă nu s-au cunoscut decât mai târziu, când Ryan a aplicat pentru un post în compania în care lucra Stephanie. La acel moment, ea i-a cerut șefului ei să nu-l angajeze.
„Nu credeam că era potrivit pentru compania”, își amintește Stephanie. „Am văzut CV-ul lui pe biroul CEO-ului, l-am ridicat și am observat că avea o poză pe el. M-am gândit: ‘Cine își pune poza pe CV?’ Apoi am văzut că era atlet paralimpic și am gândit: *‘Nu avem nevoie de genul ăsta de energie pe aici. Noi suntem oameni serioși’”, și-a amintit tânăra pentru People, adăugând: „Așa că i-am cerut să nu-l angajeze, dar nu a ținut cont de părerea mea. L-a angajat”.
Nu mult după aceea, în decembrie 2017, cei doi au început să se întâlnească. Până în 2020, erau căsătoriți, cumpăraseră un teren și începuseră construcția unei case. La doar șase luni după nuntă, au pornit pe două drumuri dificile: procesul riguros de certificare pentru adopție și încercările de a concepe un copil.
Însă ambele căi s-au dovedit a fi pline de provocări. Cuplul s-a confruntat cu numeroase obstacole, printre care și reticența mai multor asistenți sociali care le-au pus la îndoială capacitatea de a adopta, deoarece amândoi sunt utilizatori de scaune rulante — în ciuda faptului că își doreau cu precădere să adopte copii cu dizabilități.
În plus, au întâmpinat dificultăți de fertilitate, cu probleme inexplicabile care le-au împiedicat conceperea naturală.
În cele din urmă, au apelat la fertilizarea in vitro (FIV), dar și acest drum a fost presărat cu greutăți. Prima încercare nu a avut succes, iar cea de-a doua, deși inițial promițătoare, s-a încheiat tragic: fetița lor s-a născut moartă, o pierdere devastatoare pentru amândoi.
A urmat apoi un al treilea transfer, cu doi embrioni, însă s-a soldat cu un avort spontan timpuriu. Cel de-al patrulea transfer a adus din nou speranță, dar s-a încheiat tot cu o pierdere de sarcină.
Până să ajungă la cel de-al cincilea transfer, clinica de fertilitate continua să-i susțină, însă devenea din ce în ce mai realistă cu privire la șansele lor. În acel moment, Stephanie a început să își împărtășească public, în mediul online, lupta cu infertilitatea — nu doar ca formă de eliberare emoțională, ci și pentru ca familia și prietenii să poată urmări îndeaproape drumul lor anevoios spre a deveni părinți.
„Am încetat să mai fac pozele acelea micuțe din fața clinicii de fertilitate”, spune Stephanie, care este directoare executivă a organizației non-profit Disability EmpowHer Network. „Continuam să trecem prin toate etapele doar pentru că nu voiam să renunț, dar pentru mine nu mai exista nicio speranță. Îmi programasem chiar și o intervenție exploratorie pentru endometrioză în februarie. Gândeam sincer: «Vom mai face un transfer și, când nu va funcționa, vom face această procedură în februarie.»”
Tocmai când cuplul era pe punctul de a-și pierde complet speranța, a decis să se îndrepte spre adopție. În ianuarie 2024, li s-a încredințat un băiețel de 6 ani și, în cele din urmă, și pe frățiorul lui mai mic. Însă, în timp ce cei doi începeau să se acomodeze cu rolul de părinți, viața le-a pregătit o surpriză neașteptată: Stephanie a aflat că este însărcinată — nu cu un copil, ci cu trei.
„Am pus doar doi embrioni, dar au ieșit trei”, spune Stephanie. „A fost o surpriză — una foarte mare și complet șocantă”, a povestit tânăra.
Ryan, care lucrează într-o mică afacere de familie ce vinde echipamente pentru deșeuri industriale, adaugă: „Tot aveam gândul ăla în fundal că orice se poate întâmpla. Așa că n-am vrut să ne facem iluzii prea devreme. Am ținut totul pentru noi o vreme, chiar dacă în fiecare zi eram extrem de entuziasmați”.
Odată cu trecerea timpului, cei din jur au început să observe, inclusiv cei doi băieței, care, în vara lui 2024, i-au spus lui Stephanie că ei cred că are un bebeluș în burtă. Atunci, ea le-a dat vestea cea mare, atât lor, cât și familiei și comunității ei de pe TikTok — care între timp a crescut la peste 61.000 de urmăritori.
La 28 de săptămâni, în iulie 2024, Stephanie a intrat în travaliu prematur și a fost nevoită să nască printr-o cezariană de urgență. De acolo a început un drum lung și dificil. Cei trei bebeluși au fost internați în secția de terapie intensivă neonatală (NICU) timp de aproape trei luni.
Deși viața lor devenise extrem de agitată, cuplul a făcut tot posibilul ca băieții lor mai mari să știe că sunt prezenți pentru ei și că nu i-au neglijat în această perioadă intensă și solicitantă. Preocuparea lor constantă a fost să mențină un echilibru între îngrijirea bebelușilor și sprijinul emoțional oferit copiilor mai mari, asigurându-se că întreaga familie se simțea iubită și susținută.
