Este nelipsita din mijlocul celor mai importante evenimente locale si marturiseste ca isi iubeste meseria, cu rele si bune. Adora vara, marea si detesta ploaia. Se considera o persoana curajoasa, dar si plangacioasa. Sunt cateva dintre lucrurile pe care ni le-a dezvaluit Ioana Ciurlea, unul dintre cei mai apreciati reporteri Digi24 intr-un interviu exclusiv. Ce pasiuni are si care sunt provocarile jobului pe care il practica, aflati din interviul acordat in exclusivitate pentru www.peroz.ro:
"Cred ca daca papucii sunt misto, la fel e si omul pe interior", spuneai intr-un interviu. Cum e Ioana si care e povestea papucilor care i-au ghidat pasii pana la Digi24?
Spuneam asta cand povesteam despre proiectul meu personal, FaraCap 365, un proiect nascut din pasiunea mea pentru papuci. In relatie cu papucii si nu numai, Ioana e putin prea pasionala. Sunt foarte atenta la detalii, ma uit prima data la papucii pe care ii poarta omul pe care il intalnesc, dar incerc sa nu pun etichete dupa acest considerent.
In copilarie, cand imi cumparau ai mei cate o pereche de adidasi, mi se parea ca momentul in care ii incaltam pentru prima data e fericirea suprema. Si acum ma bucur la fel de o pereche noua.
Papucii care m-au purtat spre Digi24 erau niste ghete negre, cu tinte argintii. Mi-am dorit de la cinci ani sa lucrez "la televizor" si dintotdeauna sa locuiesc in Bucuresti. Dupa doi ani in care am produs jurnale la Digi24 Timisoara visand zilnic sa fac reporterie in Capitala, m-am mutat in redactia Digi24 de la Bucuresti, la sectia eveniment (justitie, politie, proteste, inundatii, nameti).
Imi plac papucii, televiziunea, scrisul, orasele agitate si oamenii asezati. Detest ploaia si cuvantul "speta". Sunt o plangacioasa si o curajoasa.
Iti amintesti primul tau live? Care au fost sentimentele care te-au incercat atunci si ce simti cand revezi inregistrarea?
Primul live a fost in urma cu aproape 10 ani, la o televiziune din Timisoara. Ploua, era prima zi de scoala, orasul era blocat de masini, iar eu, printre soferi care ma claxonau, ma intrebam cum voi putea tine cu doua maini un microfon, o hartie si o umbrela. Imi amintesc foarte bine si primul live la Digi24.
Eram pe teren, filmasem o stire si ma intorceam in redactie. Era 13:36 si sefa mea m-a intrebat in cat timp ajung la redactie, pentru ca la 14 fix voi avea primul live. Am fost convinsa ca face misto de mine, dar totusi l-am intrebat pe colegul de la volan cat facem pana in redactie. Mi-a spus "vreo jumatate de ora".
Am ajuns cu nici zece minute inainte de jurnal. Sefa mea ma astepta pe coridor cu o foaie pe care erau trecute trei, patru idei si m-a trimis direct la machiaj. Am citit putin in timp ce o colega se ocupa de fata mea, iar alta ma intreba ce sacou prefer.
Operatorii si sunetistii ma intrebau si ei pe ce partea vreau lavaliera, in ce ureche vreau casca... Toata lumea imi spunea ceva, iar eu eram atat de impacientata incat mi se parea ca nu aud nimic.
Cand mi-am auzit numele in casca si mi-am dat seama ca sunt pe post, mi se parea ca am capul gol, ca nu voi putea spune niciun cuvant. Probabil ca adrenalina m-a mobilizat, pentru ca, revazand inregistrarea, imi dau seama nu doar ca am facut un live fara greseala dar, le-am si zambit telespectatorilor. Si acum adrenalina ma mobilizeaza si ma scoate din multe situatii care imi par dificile.
Cum ai descrie in cateva cuvinte meseria de corespondent de stiri? Care sunt provocarile unui astfel de job?
E o meserie grea, frumoasa, care uneori te epuizeaza, dar iti aduce satisfactii si impliniri. Cred ca este un job doar pentru oamenii care isi doresc cu adevarat sa faca asta. Nu e deloc usor sa stai 13 ore langa o usa, la 35 de grade Celsius, si nici sa fii la protest cand e crivat. Trebuie sa iti asumi ca nu poti avea vreodata telefonul inchis, ca sarbatorile le faci, de obicei, la serviciu, ca 90% din viata ta e la redactie.
Dar, pentru mine, fiecare provocare vine ca o satisfactie, fie prin oamenii pe care ii intalnesc, fie prin locurile in care ajung. Si va mai spun un secret: trebuie sa iti placa sa apari la televizor. Mie imi place! Iubesc meseria asta cu bunele si relele ei.
"Incendiul din Colectiv e un subiect care a schimbat definitiv ceva in mine"
In cariera ta de pana acum exista un reportaj sau un eveniment la care ai participat si care te-a marcat?
Incendiul din Colectiv, despre care am transmis din prima clipa, e un subiect care a schimbat definitiv ceva in mine. In noaptea incendiului, printre live-uri, le scriam prietenilor mei sa ma asigur ca nu au fost acolo, pentru ca era un loc in care mergeam in timpul liber.
Ii stiam pe unii dintre cei care au murit la Colectiv. Apoi, am ajuns sa ii cunosc pe cei care au ramas in urma acestei tragedii. E subiectul care mi-a racait cel mai mult sufletul. M-am si legat poate prea mult de el. Nici dupa mai bine de trei ani nu reusesc sa il tratez ca pe un subiect oarecare.
Nici protestele din 10 august nu au trecut fara urme. Mai bine de o saptamana am visat scene de razboi.
Daca tot ai mentionat despre conditiile dure pe care trebuie, uneori, sa le indure un corespondent, ce produse cosmetice si obiecte vestimentare nu trebuie sa lipseasca din geanta unui reporter?
Depinde de sezon. Iarna, intr-un sertar de la redactie, am: bocanci, cizme de cauciuc, sosete de lana, panaloni de schi, o bluza termica, manusi si caciula.
In geanta, inca o pereche de sosete, inca o pereche de manusi si crema de maini hidratanta. Vara imi place mult mai mult pentru ca trebuie sa am grija unui singur lucru: pudra matifianta.
Cum arata o zi libera pentru tine? Ce carti citesti, la ce filme te uiti, ce te relaxeaza si inspira?
Ies cat pot de mult. Imi place Bucurestiul, inca ma simt pe unele strazi ca in vacanta, ca intr-un oras necunoscut. Merg la concerte, im plac tare mult teatrele mici, independente, locurile in care poti bea o cafea pe trotuar si bistro-urile in care poti sta cateva ore sa citesti o carte despre Bucurestiul vechi. Iubesc vara si marea si incerc sa evadez pe o plaja ori de cate ori am ocazia.
Cum o vezi pe Ioana peste 10 ani? Cum arata, ce face?
E la televizor :)
Care e primul gand care-ti vine in minte cand auzi cuvantul "roz"?
Pielea unei bebeluse pe care o chema Zoe.
